Ceaţă

Mergi pe drum cu 130 km…
Apa de pe şosea se-mprăştie peste tot în jurul tău, invadează parbrizul; treci de coloane de maşini şi-ncet încet începi să vezi… Kilometri întregi de asfalt aleargă pe sub roţi, cele mai mici gropi şi denivelări încearcă să se-ascundă sub cauciucuri, nu le simţi. Le-ai ocolit încă de acum un kilometru, se vede totul ca-n palmă.
O Lună rotundă şi mare cât un cap bălai râde pe sub nori şi luminează pădurea din depărtare. Arată cu degetul razelor miriştea din laterale, se uită-n oglinda de pe marginea drumului la tine cum n-o bagi in seama… Se plimbă mai departe pe cer liniştită, se-ntâlneşte ea cu Soarele până la urmă...
Intri în padure, din nou coloane de masini, goneşti fara oprire înspre oraş; se întuneca iar totul, apa curge şiroaie, aleargă de pe celelalte maşini în faţa ta, încearca să te-opreasca, să te-ntorci la lumină… Nu reuşeşte. A plecat şi pădurea… Cu lună cu tot.
A rămas doar ceaţa.
Ceaţă peste tot, într-un oraş cu troieni ce-aşteaptă cuminţi primăvara să plece şi ei acasă. Cu jeepane care dau din faruri sa le faci loc să treaca pe roşu.

Dap, s-a umplut Bucureştiul de magari în ceaţă.

Cum au disparut dinozaurii

Inventivitate

Am văzut un articol foarte fain apărut recent la HotNews la secţiunea "Think outside the box", are titlul "Coca cola, baterie eco pentru telefonul mobil".

Îmi place în primul rând amestecul. Se pune:
* O cutie de Coca Cola;
* O linguriţă de Gizmodo;
* Un strop de Nokia;
Se presară totul cu puţină aroma Chinezească şi avem reţeta de succes pentru o Invenţie.

În al doilea rând ideea. Este "sclipicioasă", are susţinere din mai multe arii (Foods, Gadgets, Communication) şi are şi conceptul bio bine subliniat. Iată, companiile mari încep să investească-n China. Are potenţial mare şi costuri mici.

Şi acum să vedem şi celelate detalii... Celelalte produse, cel putin la fel de inovative şi revoluţionare, puse într-un design simplu dar profesionist (vezi www.daizizheng.com); adresă de contact de la Gmail; telefon din UK. Ori avem în spate o companie multinaţională care susţine site-ul, ori persoana cu pricina este cu adevărat genială.

Concluzia o găsim citind About-ul. În spatele acestor produse e o designeriţă (atenţie Domnilor traducatori de la HotNews, este cu ă dar nu de la barbă) care a plecat din China să înveţe în Vest şi a continuat să muncească acolo pentru (hai s-o zicem româneşte) un trai mai bun.

Continuă să mă fascineze inventivitatea din reclame, chit că-i vorba de companii sau de ţări.
Ce inventivitate te coafează pe tine?

La multi ani 2010

Si la anul sa ne vedem prin Viena. Unde ? Aici

(Aproape) ultimul Crăciun

Anul acesta a fost pe-aproape să vină încă un Crăciun pentru ultimul tigru Indochinez, specie pe cale de dispariţie, după cum vom relata mai departe.

În China, o banda de amărâţi înfometaţi au ucis ultimul tigru Indochinez. Banda era formată din patru cumplotanţi, fiecare dintre ei suferind pedeapsa binemeritată dupa ce statul Chinez a făcut dreptate, pace şi linişte în privinţa acestui act complet împotriva oricăror bune maniere, înfăptuit de aceşti domni.

Aşa ar suna o ştire românească.

Dar să privim stirea obiectiv:
Tigrişorul asta ar fi murit oricum de singuratate. Omuleţii ăştia erau înfometaţi, poate la limita suportabilului. Aşa că oamenii au luat decizia corectă (pentru ei), scurtând suferinţa tigrşorului şi supravieţuind înca o zi, mai sătui, mai grăsuţi.

Guvernul s-a autosesizat de aceasta crimă (dar pâna a ramas un singur tigru ce păziseră?) şi i-a pus pe faptuitori la rece, să se-nveţe minte să nu mai facă altă dată. Din nou omuleţii au câştigat, câţiva ani având de-acum mancare moca. Concluzie: viaţa cetăţenilor chinezi este protejată de justiţia Chineză.

Articolul original îl găsiţi la sectiunea stiinţă a unei reviste englezeşti http://www.theregister.co.uk/2009/12/22/indochinese_tiger/.


Ho Ho Ho,
Crăciun Fericit

A doua ninsoare

Nu doar c-a dat prima ninsoare, dar in nici 3 zile a dat si-a doua. Asta venind vineri.

Si seara-n drum spre casa, in loc sa merg frumusel la caldurica in taxiu pana-n scara, a trebuit s-o iau la pe'jos fiindca o masina de dezapezit ghiciti ce... S-a inzapezit in mijlocul drumului! Da, fix pe mijloc, in intersectie, pi shentru, in calea fericirii mele, si cum ar veni acolo unde e cel mai mult loc. Ca-n bancurile cu Bula. Pacat ca n-am avut aparatu' de pozar ca ma-ncalzeam instant ca la 100 de metri garduri (doar nu credeti ca le-ar fi placut sa le dau cu blitu'n roti in loc sa dau la lopeti). Nu-i bai.

Dragilor impingatori, daca vineri noaptea, cu o saptamana inainte de Craciun, cand tot omu' numara elementii de calorifer sau citeste ultimele noutati cu Baselu de pe Internet voi v-apucati sa va dati pe derdelus cu masina de firma, trebuia sa va fi facut putin curaj sa puneti si cauciucurile de iarna, nu? Ca caldura la inima sigur aveati la sticla de kil, ce mai conta o juma de ora de dat la surub ca sa nu trebuiasca sa treziti toate blocurile din jur sa vada aventura ispravita-n miez de drum?

La multi ani si
Hai la poze (nu, nu veniti cu Steaua ca ma doare capu')
(c) Mos Al Dracu'

Facelift

Am pus puţină tencuială, să vedem dacă s-o usca până dă prima ploaie....