AlDrakos: Tasta rea nu piere

De trei ori nepoata

2010-06-05T17:42:00.006+03:00

Trei poze de sambata

2010-05-09T14:33:00.005+03:00

Primavara

2010-05-03T21:15:00.004+03:00

Si mai multe poze aici

Ioana

2010-03-27T22:44:00.010+02:00

O poza face o mie de cuvinte... Dar cine mai masoara?

I can dancing light pls

2010-03-21T13:13:00.007+02:00

Repetiţia e maică-sa

2010-03-18T22:11:00.013+02:00

Am citit post-ul lui Paul (3 motive pentru care elevii fug de la ore) şi decât să-i scriu un comentariu m-am gândit să fac trafic:

"Repetiţia e maică-sa"

Sau cu alte cuvinte, dacă nu repeţi acum ce-ai învăţat deja în urma cu 4 ani, o să uiţi lucrurile cu pricina mai devreme cu... cinci ani. Deci la un moment dat vei fi mai puţin cult, şi asta mai devreme decat te-aştepţi sau decât se-aşteaptă cei din jurul tău.

Ceea ce nu-i neaparat rău.
Până la urmă cultura e o chestiune de alegere personală şi dacă poţi obţine rezultate mai bune în alte direcţii (dar rezultate, nu doar diplome sau bătăi prieteneşti pe umăr) renunţând la un picuţ de cultură, atunci de ce să n-o faci?

Şi acum dilema.
Ştii să utilizezi eficient, pozitiv şi efectiv timpul câştigat neînvăţând (mers la şcoală, cursuri, seminarii, etc.)?
Dacă ştii, atunci eşti liniştit şi deja ai un milion de monezi (sper nu botswaneze) şi sigur nu citeşti postul ăsta plicticos.

Spor!

Nu-ţi place? Comentează si argumentează.

Truisme

2010-02-14T20:52:00.005+02:00

E important să scrii.

Să ştii să scrii. Să ştii să scrii în aşa fel încât să-ţi poţi transmite ideea cât mai bine.
Cât mai eficient.
Să scrii la obiect, fără vorbă multă, Fapte şi Idei.

E important să citeşti.

Să citeşti azi ca şi cum mâine ar fi întuneric. Să citeşti totul, să inţelegi ce contează.
Să citeşti şi să înţelegi.

E important să înţelegi.

Să înţelegi ce citeşti. Să inţelegi atât de bine încât a doua oară vei citi în plus doar detalii.
Să înţelegi că şi-n scris detaliile contează.

E important să asculţi. Îmbunătăţeşte scrisul şi vederea.

Ceaţă

2010-01-31T22:50:00.005+02:00

Mergi pe drum cu 130 km…
Apa de pe şosea se-mprăştie peste tot în jurul tău, invadează parbrizul; treci de coloane de maşini şi-ncet încet începi să vezi… Kilometri întregi de asfalt aleargă pe sub roţi, cele mai mici gropi şi denivelări încearcă să se-ascundă sub cauciucuri, nu le simţi. Le-ai ocolit încă de acum un kilometru, se vede totul ca-n palmă.
O Lună rotundă şi mare cât un cap bălai râde pe sub nori şi luminează pădurea din depărtare. Arată cu degetul razelor miriştea din laterale, se uită-n oglinda de pe marginea drumului la tine cum n-o bagi in seama… Se plimbă mai departe pe cer liniştită, se-ntâlneşte ea cu Soarele până la urmă...
Intri în padure, din nou coloane de masini, goneşti fara oprire înspre oraş; se întuneca iar totul, apa curge şiroaie, aleargă de pe celelalte maşini în faţa ta, încearca să te-opreasca, să te-ntorci la lumină… Nu reuşeşte. A plecat şi pădurea… Cu lună cu tot.
A rămas doar ceaţa.
Ceaţă peste tot, într-un oraş cu troieni ce-aşteaptă cuminţi primăvara să plece şi ei acasă. Cu jeepane care dau din faruri sa le faci loc să treaca pe roşu.

Dap, s-a umplut Bucureştiul de magari în ceaţă.

Cum au disparut dinozaurii

2010-01-16T00:47:00.002+02:00

Inventivitate

2010-01-11T00:12:00.007+02:00

Am văzut un articol foarte fain apărut recent la HotNews la secţiunea "Think outside the box", are titlul "Coca cola, baterie eco pentru telefonul mobil".

Îmi place în primul rând amestecul. Se pune:
* O cutie de Coca Cola;
* O linguriţă de Gizmodo;
* Un strop de Nokia;
Se presară totul cu puţină aroma Chinezească şi avem reţeta de succes pentru o Invenţie.

În al doilea rând ideea. Este "sclipicioasă", are susţinere din mai multe arii (Foods, Gadgets, Communication) şi are şi conceptul bio bine subliniat. Iată, companiile mari încep să investească-n China. Are potenţial mare şi costuri mici.

Şi acum să vedem şi celelate detalii... Celelalte produse, cel putin la fel de inovative şi revoluţionare, puse într-un design simplu dar profesionist (vezi www.daizizheng.com); adresă de contact de la Gmail; telefon din UK. Ori avem în spate o companie multinaţională care susţine site-ul, ori persoana cu pricina este cu adevărat genială.

Concluzia o găsim citind About-ul. În spatele acestor produse e o designeriţă (atenţie Domnilor traducatori de la HotNews, este cu ă dar nu de la barbă) care a plecat din China să înveţe în Vest şi a continuat să muncească acolo pentru (hai s-o zicem româneşte) un trai mai bun.

Continuă să mă fascineze inventivitatea din reclame, chit că-i vorba de companii sau de ţări.
Ce inventivitate te coafează pe tine?

La multi ani 2010

2010-01-02T12:10:00.005+02:00

Si la anul sa ne vedem prin Viena. Unde ? Aici

(Aproape) ultimul Crăciun

2009-12-23T01:41:00.021+02:00

Anul acesta a fost pe-aproape să vină încă un Crăciun pentru ultimul tigru Indochinez, specie pe cale de dispariţie, după cum vom relata mai departe.

În China, o banda de amărâţi înfometaţi au ucis ultimul tigru Indochinez. Banda era formată din patru cumplotanţi, fiecare dintre ei suferind pedeapsa binemeritată dupa ce statul Chinez a făcut dreptate, pace şi linişte în privinţa acestui act complet împotriva oricăror bune maniere, înfăptuit de aceşti domni.

Aşa ar suna o ştire românească.

Dar să privim stirea obiectiv:
Tigrişorul asta ar fi murit oricum de singuratate. Omuleţii ăştia erau înfometaţi, poate la limita suportabilului. Aşa că oamenii au luat decizia corectă (pentru ei), scurtând suferinţa tigrşorului şi supravieţuind înca o zi, mai sătui, mai grăsuţi.

Guvernul s-a autosesizat de aceasta crimă (dar pâna a ramas un singur tigru ce păziseră?) şi i-a pus pe faptuitori la rece, să se-nveţe minte să nu mai facă altă dată. Din nou omuleţii au câştigat, câţiva ani având de-acum mancare moca. Concluzie: viaţa cetăţenilor chinezi este protejată de justiţia Chineză.

Articolul original îl găsiţi la sectiunea stiinţă a unei reviste englezeşti http://www.theregister.co.uk/2009/12/22/indochinese_tiger/.

Ho Ho Ho,
Crăciun Fericit

A doua ninsoare

2009-12-19T15:59:00.009+02:00

Nu doar c-a dat prima ninsoare, dar in nici 3 zile a dat si-a doua. Asta venind vineri.

Si seara-n drum spre casa, in loc sa merg frumusel la caldurica in taxiu pana-n scara, a trebuit s-o iau la pe'jos fiindca o masina de dezapezit ghiciti ce... S-a inzapezit in mijlocul drumului! Da, fix pe mijloc, in intersectie, pi shentru, in calea fericirii mele, si cum ar veni acolo unde e cel mai mult loc. Ca-n bancurile cu Bula. Pacat ca n-am avut aparatu' de pozar ca ma-ncalzeam instant ca la 100 de metri garduri (doar nu credeti ca le-ar fi placut sa le dau cu blitu'n roti in loc sa dau la lopeti). Nu-i bai.

Dragilor impingatori, daca vineri noaptea, cu o saptamana inainte de Craciun, cand tot omu' numara elementii de calorifer sau citeste ultimele noutati cu Baselu de pe Internet voi v-apucati sa va dati pe derdelus cu masina de firma, trebuia sa va fi facut putin curaj sa puneti si cauciucurile de iarna, nu? Ca caldura la inima sigur aveati la sticla de kil, ce mai conta o juma de ora de dat la surub ca sa nu trebuiasca sa treziti toate blocurile din jur sa vada aventura ispravita-n miez de drum?

La multi ani si
Hai la poze (nu, nu veniti cu Steaua ca ma doare capu')
(c) Mos Al Dracu'

Facelift

2009-07-29T02:43:00.002+03:00

Am pus puţină tencuială, să vedem dacă s-o usca până dă prima ploaie....

O data am.. o vrabie

2009-07-20T11:01:00.001+03:00

Azi se pare mi-am adus aminte de cântecul ăsta şi venind cu maşina din oraş am găsit în mijlocul drumului un pui de vrabie.
Am trecut ca Vântul de Capitală cu 10 km/h pe langa vietate, aproape s-o calc cu musteaţa cauciucului... Şi când mă uit în retrovizoare văd că bestia mişcă şi dă să sara la asfalt să-l muşte.
Oprit, dat cu spatele, luat animal din drum să nu-l calce sau haleşte alt om, dus în casă la răcoare (deja erau vreo 30 de grade la umbră), lăsat langa un pumn de firimituri şi-un capac de borcan plin cu apă pentru recuperare (capacul nu borcanul şi se recuperează vrăbioiu' nu capacu').
Şi-astfel se nasc trei întrebări:
1. Ce face pasărea când se vede prinsă? Răspunsul este evident, un cacuţă.
2. Ce face pasărea când se vede prinsă şi în casa omului? Răspunsul evident, zboara puţin şi mai lasă un cacuţă.
3. Ce face lumea când vede pasărea? Se cruceşte, işi pune mâinile-n cap şi se-ntreabă când vine Apocalipsa.
Acum nu-nţelegeam io ce voia sa-mi zică astă lume... Ce este asa gresit sa iei înaripata s-o duci acasă? Păi curat murdar, nu ca e greşit, dar te poţi trezi cu doi căcuţă + zburătăceala + mâini in cap (ale lumii mâini, şi-n al ei cap dacă se poate zice aşa).

De ce-am scris asta: Ca să nu (mai) băteţi cuie în tocul de la geam. Sau... dacă tot vă place păsăretul, nu-l (mai) ţineţi în casă că vă umple de noroc. Lasaţi-l să-l calce capitalistul de (pe) asfalt că e mai curat asa, şi nici nu trebe dat cu mopu' după.

Epilog: vrăbiuţa a zburat pe geam la câteva ore dupa ce-a tăiat bon de parcare, evident fără să plătească si fără să zice la rrevedere. Niciunul din animale, indiferent de cantitatea de pene sau de obiecţii n-a fost rănit în decursul acestei aventuri.

Întrebare retorică: tu ce-ai face dacă ai găsi o vrabie dând din aripi in mijlocul drumului?

Concediu de iunie

2009-06-09T18:22:00.003+03:00

E asa de bine sa ai un concediu, chiar si-n miniatura. Sa stai in casa, sa ramai fara baterie-n telefon, sa asculti pisicile vecinilor intrate-n calduri. Atata liniste.
West an wewaxation cum zicea marele Elmar Fudd.

Taxikiloburtosus metropolitanus

2009-05-06T01:41:00.006+03:00

Specie in exces intalnita, se reproduce nu doar in capitala dar si pe potecile batatorite ale tarii (mai ales in concedii). Usor de identificat datorita cochiliei galbene (colantata), se deplaseaza cu viteze melcesti, exceptie facand atunci cand observa pietonii pe zebra sau semaforul galben. Opreste in mijlocul intersectiilor, pe trotuare sau in orice alte locuri in care capacitatea sa de a bloca traficul este maximizata; se face auzit prin injuraturi, claxoane si manele date la maxim. Pentru a-si usura deplasarea, lasa in urma dare de scuipat, seminte si chistoace, facand astfel inutil GPS-ul. Persoana extrem de abila si bine adaptata mediului, ii poate oferi clientului varii servicii incepand cu o doza de cultura maneloida si sfarsind cu fetite, prafuri si alte delicii carnal-neuronale.
Des intalnit in zonele garilor, autogarilor si marilor magazine, te refuza instinctual daca nu-i place fata sau cursa ta, si are o tendinta dobandita pe cai evolutive de-a tepui la kilometraj, traseu si semafoare.

Am stat ceva pana sa scriu post-ul asta, prins fiind de nebunia sarbatorilor. Findca pentru romani asa e perioada Pastelor: toata lumea alearga peste tot, da telefoane peste telefoane, crestem statisticile si-ngrasam mielul in ajun; o saptamana sfanta ar zice unii, plina de nebuni as adauga io.
Merg frumos joi seara (16.04 2009 Era Noastra) la cumparaturi, si ca tot eram in sezonul de alergat, si ca tot suna incontinuu telefonul zic s-o iau catinel cu masina catre iesirea din Cora ca Doamne fereste de viteza si oboseala... Ocolesc ultimul canal inainte sa intru pe Maniu, inca acru din cauza santurilor (de neevitat) de la iesire, s-astept sa treaca coloana de soferisti de la stop. Trece toata lumea, ma mai uit o data stanga (noapte, cer senin), dau din ambreiaj si ce sa vezi… Un taximetrist a gasit el un locsor prin care sa se bage putin, sa taie fata fraierului care ocoleste canalele.
Il botesc scurt; ma uit la musteriu, isi intoarce fetisoara ascunsa dupa telefon, iasa din masina si-ncepe sa tipe. Ei asta a fost ce m-a facut sa scriu postul. Ne nesimtim, le taiem tuturora fata si dup-asta facem si scandal ca deh… tot ceilalti trebuie sa plece capul atunci cand facem o marlanie.
Din toata graba lui musiu ne-am ales cu doua ore pierdute la Politie. Si aici surpriza, legea ii da dreptate dansului, findca botu’ lui era cu jumate de metru mai in fata botului meu, adica nasul lui a fost mai lung decat al meu si ca atare este justificata taierea de fata de fraer. Iar musiu asta mi-a comunicat prin tipete, ca oricum nu pateste nimic.
Nesimtire maxima cum ajung taximetristii sa cunoasca legea si sa se foloseasca de ea pentru a-si bate roata de parbrizu' sau ghidonu' celui de langa el. Cum in acelasi timp s-apuca sa faca scandal cand cauzatorul evenimentului neplacut este clar el. Cum poate oricand sa cheme prin statie daca nu-i convine inca cativa tovarasi pentru a-si folosi puterea de… convingere (stiu, cacofonie)
Am cateva patanii cu taximetristii si probabil asta pot s-o zica toti soferii de peste tot...

Intrebarea care ma tine treaz acum: Dar pana cand tovarasi, si de ce?

De ce sa ramana needucati? La urma taximetristul si-a recunoscut vina cu jumate de gura, dar asta ma-ncalzeste doar pe jumatate; legea tot pe el l-a scos victima, iar eu platesc amenzi, puncte si timp pentru nesimtirea altora. Tara-i asta?

Astept idei constructive, nu sugestii de imbunatatire a atentiei, vazului sau tehnicilor de manuire a sabiei.

Incepe vara

2009-04-30T01:37:00.003+03:00

Si nu mai am pisici. Mai am doar niste poze si cateva amintiri de la ele. Sper sa fie bine cand ne-om intalni iar...
Vine 1 Mai; ne vedem in Vama de-o fi... sau poate pe 19 la Flex Camp, toata lumea-i invitata. Asta ca sa nu uit ca se va termina concediul iar cand ma-ntorc o sa scriu despre taximetristii de guerilla. Sau de unde vin si unde am vrea sa se duca soferii de masinute galbene ce te calca-n trafic inainte si dupa Paste. O specie antica dar care continua a supravietiui si a se adaptata mediului inconjurator, lacas de fericire al vietatilor urbane, sursa de inspiratie si transpiratie pentru toata lumea.

Aparatul de taximetrie sa v-aduca linistea-n portofel. Si la o tacla la firma :)

Stiinta

2009-04-14T00:40:00.010+03:00

niciodata n-a fost mai aproape de oameni ca in anii acestia.
Te uiti pe atat de multe site-uri si vezi noutati hardware, noutati software, apar noi sisteme solare, apar noi energii sau alte nebunii. Stiinta a intrat in casa noastra, e in teleenciclopedie, e in wikipedie, e in iphoanele cu care ne batem peste peste aplicatii web, e in hiper-dependenta de tehnologie.
Peste toata tehnologia care-o vedem, care-o atingem, care-o respiram in colbul din spatele masinilor cand mergem pe bicicleta, care-o auzim in metrou cand fugim catre un colt de oras c-am baut o bere si taxiul nu stii pe unde te duce, peste toate ce le simtim in fiecare secunda, stapaneste un om care-o data a inventat roata. Si nici macar n-a inventat-o el; doar a vazut un bolovan dand turtindu-i masina de spalat si-a zis ca urmatoru bolovan ii a lui. Asta-i bancul, n-am ce-i face.
Revenind la oile noastre, in spatele tehnologiei asteia sta o mare necunoscuta denumita "software". De ce? Fiindca se schimba incotinuu.
Chiar acum cand scriu de fapt sterg si rescriu si iar sterg si repet aceleasi operatii cu un efort minim. As putea sa fac toata viata lucrul asta. Sa ma joc la butoane; sunt la degetele mele. Sunt cea mai tare chestie care-a inventat-o natura: 10 degete (si inca 10 special pentru scobit in nas) si pentru ele doar am pus numele de tastatura peste niste plastic.
Mai departe, ca sa putem sa facem mai rapida jucaria asta, i-am agatat in spate niste magneti si niste nisip; magnetii i-au des-coperit niste asiatici cand urcau muntele (de-asta in Asia se da ora exacta a magnetilor iar la noi a cateilor), iar nisipul nu stiam ce sa facem cu el slava Domnului.
Incet incet ne-am dat seama ca nu e destul sa avem niste nisip, trebuie sa invartim si electronii (si mai tarziu fotonii) grauntelor astora, si daca tot ii invartim, sa le zicem si sa danseze cum vrem noi. Si-asa omul a pus si software in spatele degetelor (nu alea pentru nasuc) ca sa le fie si mai usor sa pedaleze pe sub plastic.
Ce s-a-ntamplat de fapt vedem in fiecare zi... Toata joaca asta de-a comoditatea si eficacitatea ne-a adus intr-o stare de simbioza intre om si tehnologie, din care incet incet tehnologia creste tot mai mult, inr-un an cat altii-n 7. Mai exact 10... in baza doi. La fiecare doi ani se dubleaza: capacitatea de procesare, capacitatea de stocare, capacitatea nustiucare, etc, etc.
Creierul uman nu-si dubleaza capacitatea decat pe o portiune scurta de timp, pana ajunge la o pseudo-maturitate (un prim pas de dezvoltare, dupa care e lasat sa zburde inafara burticii), si asta dureaza cam pana la cand cat a fost el "calculat" sa incepe sa functioneze. Sau cat a evoluat. Sau cum vreti voi, tot aia-i.
Tehnologia se pare ca inca n-a ajuns intr-un acest prim stadiu de maturitate, in care sa aiba nevoie sa iasa cu tipete in lume. Ceea ce-nseamna ca s-ar putea sa mai avem mult pana departe, atunci cand multi spera ca s-ar “naste” "Singularitatea". Au scris rusii (si americanii) ani buni carti despre singularitatea asta, sub diferite forme, trilogii, romane, nuvele, benzi desenate. Mi-aduc aminte cu drag de unele dintre ele, indiferent ca erau singularitati biologice, tehnologice, teologice sau alt fel. Se pare ca vrand-nevrand tot ne-ndreptam spre aceeasi idee, avem nevoie de un tot care sa uneasca toate diferentele dintre noi.
Asta-mi place la oameni, ca atunci cand li-i greu se unesc si devin mai buni. Din toate punctele de vedere. Asa se va intampla si mai tarziu, cand stiinta sau religia sau poate amandoua ne vor face mai oameni mai buni si mai atenti la ce-i in jurul lor. Eu personal ma-ntreb cand oamenii astia mai buni vor avea curajul s-accepte ca mai sunt si alte specii pe langa ei, care deja au invatat sa treaca la semafor pe verde.
Nu poti fi om mai bun daca nu-l intelegi pe cel de langa tine, fapt demonstrat stiintific.

Sarbatori fericite voua si tuturor celor dragi.

P.S. Pentru cei care vor sa fie alaturi de copii:
http://chanceforlife.ro/
http://www.inimacopiilor.ro/campanie/ajuta.php

Inceput de primavara

2009-03-30T10:20:00.002+03:00

A venit timpul sa mai scriu un post. Vorba lunga mult aduce, asa ca pe scurt: am 4 (patru nu şăsi) pisici mici (3 fetite, 1 baietel) si le-am facut album ca sunt prea multi si prea toata ziua pe capul meu.
Ma invadeaza, n-am ce le face ii dau primului/primei venite. Nu cer nimic la schimb decat o casa sau o curte primitoare si ceva de mancare. Mancarea pentru mine normal.

Albumul

Hai noroc.

POZE

Salsa for the masses

2009-02-15T23:59:00.011+02:00

Poate n-am apucat sa va zic, ca de scris... Oricum, de Valentine's tocmai s-a refacut site-ul scolii de dans la care merg sa ma mai desprind de toate cele.
Latin dance ii zice si le puteti vizita site-ul www.latindance.ro si www.latindance.ro/about in curand o s-apara si filmulete :)

Inca o traba, o sa fie salsafest peste-o saptamana; mai multe detalii la http://www.salsafest.ro. Deci pentru amatorii de dans, come and get it!

HF

Sulina

2009-01-09T11:40:00.007+02:00

A-nceput anul si am scris si un post pentru firma; e netehnic si e fiinca asa am vrut, nu fiindca m-au platit/pus/biciuit/fraerit (aviz romanilor de buna credinta).

Asa ca fac putina reclama post-ului, il linkez de-aci, mai pun si link-ul catre pozele cu cladiri din Sulina (nu sunt multe, dar sunt dragute), si mai va zic La Multi Ani si multe lecturari frumoase.

P.S. teancul cu toate pozele va ajunge la Fundatie si evident se afla si la mine, deci pentru curiosii care n-au altceva mai bun de facut decat sa vada vreo 700 de poze, message me (vezi detaliile de contact)

Stima!

Amsterdam, partea 1

2008-08-10T23:43:00.015+03:00

A trecut aproape o saptamana de cand am revenit din mult asteptatul concediu si abia acum am putin timp sa scriu despre prima parte a lui. Cateva zile in Amsterdam garanteaza o desprindere completa de cotidian. Cumva cumva simti ca zbori si ca aproape uiti de toate problemele zilnice; servici, familie, prieteni toate raman undeva in spatele unui nor de fum care se risipeste greu si fara dureri inutile de cap.
Cu toate astea, o farama de constiinta ramane mereu treaza si-ti aminteste ce-au zis toti cunoscutii pana s-ajungi si dup-aceea: fereste-te de romani. Suna ciudat, mai ales ca nu s-a intamplat nimic grav in directia asta (am auzit povesti destule cu romani care au avut de suferit - de cele mai multe ori furturi - tocmai de pe urma conationalilor lor, uneori chiar a celor care-i insoteau), ba chiar pot sa zic romanii mi-au facut o surpriza placuta. Dar o sa ajung si la partea asta; o iau incetisor cu inceputul.
Zburat cu KLM. Am avut ceva intarziere dar tot raul spre bine; cand eram la 10 km in aer, am mers vreo 10 minute din drum cu aripa la 10 decametri de aripa unui alt avion al australienilor. Pacat ca n-aveam aparatu sa-l trag in poza, asta e. Cu alte cuvinte mi-a placut, au zburat lin, au aterizat bine, nu m-au zguduit, m-au lasat sa ascult muzica (săr'na Mişule), mi-au dat de mancare ceva ingurgitabil si nu mi-au ratacit bagajele.
Ajuns in aeroport. E o senzatie stranie sa poti si la noi dar si la ei sa intri/iesi din aeroport doar cu cartela aia de identitate. Mare lucru UE asta, cel putin din punctul asta de vedere. Nu stiu de ce uneori ma gandesc ca asta-i doar fata luminoasa a lunii, cel putin o perioada de timp...
Revenind la Amsterdam; e misto aici, foarte ordonat si curat, poti intreba orice gardian sau pe oricine de la ei de unde sa faci ce sa faci si-ti raspund frumos, cu zambetul (chiar sincer) pe fata ca uite asta-i locu, asta trebe sa faci, etc (la mine era vorba de bagaje, ca deh... era greu sa stiu din prima la ce banda sa merg, doar numa ce picasem din cer). Si-am gasit bagaju' intact, zeci de indicatoare catre tren si alte alea, singura problema cu banii de bilet.
Pont: mergeti cu fise cat mai multe sau daca n-aveti d-alea, macar o bancnota cu care sa va luati o cafea de la un chiosc oarecare. Eu am testat Starbucks, m-am ars bine pe limba si cred ca era buna. In rest, fata foarte amabila si mi-a dat marunti cati am vrut, fara sa se uite urat (stim cu totii povestea cu n-am marunti - aviz chioscarilor sau taxatorilor din "supermagazine").
Suit in tren la marele fix, altfel mai stateam o ora p-acolo (un alt turist a patit-o, a aflat abia cand a ajuns trenul ca trebuie sa-si ia bilet din aeroport si nu de la peron; asta e). Oameni amabili, imi zic sa cobor la prima (care-i si ultima de pe ruta respectiva). Calculatorist tipu brunet.
Ajuns in gara, respir si eu aer curat, il sun la Dragos si scot iute o tigare ca nu se mai putea, am stat de 4-5 ore fara nicotina. Cat sa rabzi?
Luat tramvai (politistele la fel de amabile ca si restul lumii), ajuns la hotel si scapat de rucsaci. Ma cam cocosasera, dar n-aveam incotro (o saptamana de plimbare necesita multe ţoale). Mut pantalonii tipului de sub patul meu pe patul lui, fotografiez in cap camera si dupa "primenirea" de rigoare, aflu ca trebuie s-ajung in Leidseplein (fooarte greu am inteles numele asta si cum s-ajung, eram ametit deja si nici n-aveam de ce), imi zice si tipa de la hostel cum, dar pe scurtatura - evident ca m-am incurcat - si juma de ceas mai tarziu ajung la locul cu tabla de sah, Max Euweplein. Peste tot sunt piste de biciclisti, iar pietonii chiar nu circula pe ele (spre deosebire de alte locuri din Romania de exemplu, unde ori n-au pe unde circula, ori chiar nu-i intereseaza), si uimitor iarasi, pe respectivele piste e plin de biciclisti de dimineata pana noaptea, oamenii aia chiar nu se plimba cu masinile daca pot ajunge cu bicicleta.
Transportul in comun bine organizat, vin tramvaiele aproape la fix, curate si noaptea pline de turisti.
Ma ia Dragos la plimbare (alt Dragos) si ajung de vad Leidseplein, Koningsplein, aleea florilor - Singel cred ca-i zice - si Rokin, unde se opreste micul nostru tur intr-un coffee shop mai departe de lume. Plante bune de vanzare, iar barmanul ne lasa chiar si cu tabac. Ma uimeste cat de relaxata poate fi lumea pe-aici - pe de alta parte au o modalitate legala si eficienta de-a uita de probleme.
Se zice ca ploua mult in Amsterdam, ca e frig si cenusiu. Si prima seara nu se dezminte, a inceput ploaia, de frig nu era frig decat pentru cei neinvatati, dar in schimb a plouat... si-a tot plouat... Si cum de la plimbare si ploaie ti se face foame, am oprit vis-a-vis de restaurantul cu burgeri din cangur si-am rezolvat niste pizze italiene cinstite. Foarte bune, desi ne-au cam inghiontit omuletii - ca deh, i-am scos din amorteala. Las' ca dupa noi s-a umplut terasa, asa c-au avut parte de clienti cati n-ar fi vrut. Pizza buna, servire acceptabila, baccis gras (iti indica ei cat).
A trecut repede timpul, am vorbit vrute si nevrute si in final am ajuns la partea in care cascam amandoi de sa inghitim pamantu cu toata iarba de sub noi, asa ca ne-am retras in liniste ordine si pace catre vizuinele noastre.
Poate ca partea cea mai impresionanta pe ziua asta a fost cantitatea masiva de bun-simt si iarba de care-am avut parte, dar probabil si visul cu romani ce-mi cauta buzunarele care m-a cam bantuit pana am ajuns in hostelu cu pricina.
Liniste si pace aici; e ca-n camin. Toata lumea vine si pleaca, nimeni nu-ti are treaba atata vreme cat nu fumezi inauntru si nu faci scandal in fata lui. Iar daca vrei internet, astepti frumos pe scari pana trec 15 minute pentru fiecare "teenajer" care-si petrece putinul de timp din Amsterdam pe "mesenjer".
Asta a fost o dilema care n-am rezolvat-o catusi de putin toata perioada cat am stat aici. Am vazut de multe ori (m-am plimbat in jurul hostelului o buna parte din timp, sa am cum sa dorm cand sunt prea obosit) copii care preferau sa butoneze un calculator (ca mine acum de exemplu) decat sa vada un muzeu, un parc, o cafenea, un bulevard, o gradina zoologica, un tur de oras, un ceva. Probabil internetu asta face asa de mult parte din viata lor ca s-ar fi simtit ca un copil mic fara scutece daca n-ar fi stat cateva ore sa ciatuie sau sa se uite pe site-uri de sport (chiar era un pusti care de fiecare data cand treceam pe-acolo statea pe un singur site de sport, si tot citea.... ce citea nu m-am prins ca erau cam multe poze pe-acolo, si oricum doar ce dadea click-uri... ce trist trebuie sa fi fost.)
Lasand la o parte viata altora, pentru o zi de sambata si un singur post a fost cam multa agitatie si vorbaraie, asa ca sumarizand, luand concluzia si evidentiind-o inca o data, subliniez, afirm si confirm o cantitate importanta (niciodata mai mult decat suficienta) de bun simt (din nou, romanii din zona asta a bucurestiului sunt experti in a evita acest flagel), multa ordine si diferite modalitati de distractie; despre restul zilelor ramane sa vedem in alte posturi.

HF

PS Poate ca bunul simt impiedica romanul sa ia decizii rapide, fiind necesar - pentru neinitiati - un efort mai mare pentru a realiza ce doreste cu adevarat sa zica/faca persoana cu bun simt, spre deosebire de o persoana care te-njura in fata. Pe de alta parte, atunci cand uzezi de bun simt in mod frecvent (a se citi intotdeauna), nu doar ca nu resimti efortul, ci te si bucuri de rezultate. A nu se confunda bunul simt cu prostia. Nici olandezii n-o fac.

Concediu

2008-07-23T23:59:00.005+03:00

A venit in sfarsit si mult asteptatul concediu. O tura de lume, o reimprospatare de memorii, multe sperante si multa alergatura la orizont. N-am mai iesit din tarisoara asta de 7 ani. Oare cat de multa lume s-ar uita la un film daca s-ar chema "7 ani in Romania"? Sau "7 ani in Bucuresti", (nu-ti vine sa te crucesti?). Ce poti scrie si ce poti juca intr-o ora jumate care s-acopere cat de cat ce s-a intamplat in 70% dintr-un deceniu intr-o tara asa involburata ca a noastra. Doar o idee...
Asta-i o saptamana in care nu-mi fac planuri decat atat cat e nevoie; restul e bonus; din cand in cand e nevoie de putina imprevizibilitate, acum ca toata lumea tinde sa fie cat mai predictibila, s-aiba planuri cat mai exacte, cat mai fixe si uneori greu realizabile. Ai la dispozitie 24 de ore, din ele dormi 6-7-8, lucrezi 8-9-10; mai raman cateva in care stai in trafic, alergi de colo colo sa mai rezolvi fel si fel de problemute care-apar sau dispar; uneori ramai acasa si-ncerci sa iti petreci timpul ramas cat mai util. Citesti, scrii, vorbesti cu lumea, te uiti la tembelizor (poate atunci cand ii vezi altii prin ce trec parca mai uiti d-ale tale); mergi la sala, te joci, dansezi, concerte, prieteni, multi prieteni, ce mai... O nebunie de viata. Si toate se programeaza pe-o saptamana, doua, trei, sapte inainte.
Ce bine prinde-o gura de aer proaspat din alte tari. Chiar daca e doar o saptamana, si e partial programata... Dar lasand job-ul deoparte, tot ce voiam sa scriu e deja-n titlu, restul sunt dovezi de timiditate-n fata monitorului si-a paginii goale.
Revin cu detalii si poze

Picaturi din Vama.

2008-07-13T23:06:00.007+03:00

Am revenit din Vama. Multa oboseala, multa agitatie, multa lume; dar nu simti asta decat cand te pui la calculator si-ncerci sa te ridici sau sa scrii... Si toate rotitele se misca greu, ideile vin si pleaca, retusurile vin mai des decat de obicei...
Asa incepe totul acolo... De jos. Ajungi alergat de-o saptamana de servici/invatat/cine stie ce alte probleme mai are fiecare. Alergat de telefoane, "meiluri", vrute si facute, alergat de masini pe-o autostrada plina de mici zeuti, tu fiind unul din ei. Asta daca esti sofer. Daca nu, doar plictisit de un drum prea lung, chiar daca dureaza trei ore in loc de sapte, chiar daca radem si glumim, chiar daca ascultam muzica sau barfim. Divaghez... Mult si sigur.
Traim drumul... Cu insectele zburand pe langa noi sau in parbriz, cu farurile zgariind retina obosita, cu vocile ragusite de tigari; toate se intampla frumos, lin, la timp. Inclusiv oboseala. Si cand sa te ajunga mai bine... Se termina autostrada... Stii ca te apropii... Inca putin si incepe Constanta, se termina, si vezi miriapodul-paianjen suit de-asupra noastra cum se uita albastru si rade cu becurile-i portocalii pana-si castiga atentia noastra.
E bine, suntem in grafic.
Alergam mai departe cat duce masina si cat sa evitam radarele; am invatat drumul si stau linistit razand cu copiii. Glume nevinovate, toate frumoase.
Ajungem. Suim cortul si dna Elena vine repede sa ne salute. Apare-o tuica in fundal dar o refuz cam dur (ramane pe data viitoare, aduc eu de-acas'). Nu vreau nimic. Vreau sa pun cortul si sa ajung pe nisip. Noaptea se termina repede dupa 2 sticle de vin. Impartite.
Vine dimineata. Ciorba+cafea. Baie. Rece. Shire. E foarte bine aici la amiaza. E caldut, umbra, lumea sta pe saltele si citeste sau bea lichidul ce-i lipseste, fie ca-i vorba de cafea, de bere sau de suc. Nu conteaza ca-i luat de la Ovidiu (full la ora respectiva), de la ei sau adus din Carrefour. Fengshui-ui in floare, toti motaie si se uita la toti; sunt singuri cu ei, in grup sau cate doi. Ma simt exact ca la Ovidiu acum 2 ani; pacat ca ceilalti nu mai vin atat de des. Asta e.
Mergem la cort, avem lucruri de facut, mancare de infulecat, oameni de intalnit. Si ii intalnim. stau la umbra si se feresc de proiectilele pasarilor din copaci. Isi ataca invadatorii spatiului cu ce-au la-ndemana. Toata lumea rade mai putin pasarile... Astea mici sunt greu de inteles, nu stii niciodata cand rad sau cand se cearta. Poti sta cu zilele si sa le asculti, dar sa nu stii nimic de fapt. Mai bine te feresti de bombe si te simti bine. De-asta esti aici.
Sa citim. Din nou ma bantuie scrisul. O carte faina . "Fata din casa Vagon" isi deruleaza 25 de pagini repede, ma fura din realitate si m-arunca in lumea preferata. A trecut ceva timp de cand n-am mai avut o vama cu carte. E bine, dar suna telefonul. Mormai, asta e. M-au prins. Data viitoare o sa-mi inchid telefonul.
Mai citesc putin si ma ia somnul. Reusesc s-adorm o ora pentru Fatboy-Slim. Si pornim dincolo de Mamaia. Iar radem pe drum. Abia asteptam. Coada mare, dar ma uit pe celalalt sens. Nu misca nimic pe toata lungimea Mamaiei. Oamenii aia au venit aici sa stea-n masini in mijlocul strazii. Halal concediu. Ii compatimesc, chit ca as avea poate sute de mii de motive la unele masini sa n-o fac. E totusi concediu pierdut in van; nu-i nimic, vin ei si-n Vama ca deja au inceput.
Si-ajungem.
Avem monitoare imense la care sa vedem cat de nocive-s tigarile, avem o plaja care sa ne tina in nisip, avem control la porti, avem chiar si lipsa de legitimatie VIP (dar nu era asta problema), avem loc de parcare. Dar luate-n sens invers. Imi trecuse toata saptamana-n fata ochilor asteptand, si tot m-am ridicat in picioare inainte de-a aparea. A venit dupa o ora, in uralele sau injuraturile multimii, depinde de nivelul de frustrare si bere strans de fiecare.
Nu a fost cel care-l asteptam. "And the sing says...". Nimic. Evoluam, ne adaptam, ne mixam si ne urlam in noapte, ne calcam, ne zambim, ne dansam, ne tinem de vorba, ne radem, ne glumim. Dispare individualitatea si intervine unitatea. Bine lucrat. Combinatie foarte buna de visualuri si mixuri, lumea in delir, chiar si cel ce rumega gazonul in fata mea (hm... nu ne mai mira nimic azi) - copil de treaba pana la urma, am ras cu totii :)
Si Fatboy mixeaza-n continuare, trec ore peste ore, oameni peste oameni, e misto. Intr-un singur cuvant. Si la final il aduce pe Bob Marley si al lui Could You Be Loved. M-a uns pe suflet, la fel si pe restul de cateva mii de oameni. Si n-a mixat nimic pe melodie. Doar a lasat-o. Extraordinar sa asculti o melodie pana la capat intr-un noian de fragmente printre care creierul alearga sa le descifreze, sa le puna cap la cap sa vada de unde vin, unde merg, sa incerci sa te pliezi pe ce nici nu stii ca urmeaza. Si brusc, Fatboy a schimbat paradigma. Frumos, foarte frumos. A topait si el cu noi, si noi cu el, si toata lumea cu toata lumea. Mult testosteron, multa energie, mult estrogen, mult fard, lumea in toata splendoarea ei. Si se vede bine si de pe nisip, nu doar din picioare.
Ne-am intors repede, intr-o ora eram 'napoi la cort si am luat-o la picior sa vad ce se mai intampla in Vama. Prea tarziu, lumea deja se dezumflase, toti eram obositi din nou, incercari nereusite de-a relansa sticla de vodca, dar era mai tare decat noi; nu voia si pace. Pace buna noapte buna.
Si-a venit din nou ziua, asta dupa ce m-am certat cu radasca pe bucata de sac de dormit care oricum imi apartinea complet. Am invins, sunt un zeu din nou. Milos, ii dau drumul langa cort, probabil mai putin speriat decat ea. Ne trezim, mai iute soarele decat noi; deja m-a bronzat prin jumatea mea de cort. Nu-i bai, o s-ajung si-acasa.
Plecam, strangem tot, cort, tot, haine, tot tot. Coada multa dar nu conteaza, avem radio, avem animatori in fata. Radem pana ni se latesc urechile. E bine. Putin stres. Trece cu un senvici si ajungem acasa. Inca mai putem rade.
Si-aici s-a terminat Vama, nu si ziua... Si-ar fi asa de multe de povestit; ce pacat ca mi-e somn si-s obosit. Poate-o sa continui cu Hancock; vedem
Poze: http://picasaweb.google.com/dragos.onac/Vama071308

Incep

2008-07-01T14:36:00.000+03:00

Sa bloghez. Ne vedem mai pe noapte