O data am.. o vrabie

Azi se pare mi-am adus aminte de cântecul ăsta şi venind cu maşina din oraş am găsit în mijlocul drumului un pui de vrabie.
Am trecut ca Vântul de Capitală cu 10 km/h pe langa vietate, aproape s-o calc cu musteaţa cauciucului... Şi când mă uit în retrovizoare văd că bestia mişcă şi dă să sara la asfalt să-l muşte.
Oprit, dat cu spatele, luat animal din drum să nu-l calce sau haleşte alt om, dus în casă la răcoare (deja erau vreo 30 de grade la umbră), lăsat langa un pumn de firimituri şi-un capac de borcan plin cu apă pentru recuperare (capacul nu borcanul şi se recuperează vrăbioiu' nu capacu').
Şi-astfel se nasc trei întrebări:
1. Ce face pasărea când se vede prinsă? Răspunsul este evident, un cacuţă.
2. Ce face pasărea când se vede prinsă şi în casa omului? Răspunsul evident, zboara puţin şi mai lasă un cacuţă.
3. Ce face lumea când vede pasărea? Se cruceşte, işi pune mâinile-n cap şi se-ntreabă când vine Apocalipsa.
Acum nu-nţelegeam io ce voia sa-mi zică astă lume... Ce este asa gresit sa iei înaripata s-o duci acasă? Păi curat murdar, nu ca e greşit, dar te poţi trezi cu doi căcuţă + zburătăceala + mâini in cap (ale lumii mâini, şi-n al ei cap dacă se poate zice aşa).

De ce-am scris asta: Ca să nu (mai) băteţi cuie în tocul de la geam. Sau... dacă tot vă place păsăretul, nu-l (mai) ţineţi în casă că vă umple de noroc. Lasaţi-l să-l calce capitalistul de (pe) asfalt că e mai curat asa, şi nici nu trebe dat cu mopu' după.

Epilog: vrăbiuţa a zburat pe geam la câteva ore dupa ce-a tăiat bon de parcare, evident fără să plătească si fără să zice la rrevedere. Niciunul din animale, indiferent de cantitatea de pene sau de obiecţii n-a fost rănit în decursul acestei aventuri.

Întrebare retorică: tu ce-ai face dacă ai găsi o vrabie dând din aripi in mijlocul drumului?