Stiinta

niciodata n-a fost mai aproape de oameni ca in anii acestia.
Te uiti pe atat de multe site-uri si vezi noutati hardware, noutati software, apar noi sisteme solare, apar noi energii sau alte nebunii. Stiinta a intrat in casa noastra, e in teleenciclopedie, e in wikipedie, e in iphoanele cu care ne batem peste peste aplicatii web, e in hiper-dependenta de tehnologie.
Peste toata tehnologia care-o vedem, care-o atingem, care-o respiram in colbul din spatele masinilor cand mergem pe bicicleta, care-o auzim in metrou cand fugim catre un colt de oras c-am baut o bere si taxiul nu stii pe unde te duce, peste toate ce le simtim in fiecare secunda, stapaneste un om care-o data a inventat roata. Si nici macar n-a inventat-o el; doar a vazut un bolovan dand turtindu-i masina de spalat si-a zis ca urmatoru bolovan ii a lui. Asta-i bancul, n-am ce-i face.
Revenind la oile noastre, in spatele tehnologiei asteia sta o mare necunoscuta denumita "software". De ce? Fiindca se schimba incotinuu.
Chiar acum cand scriu de fapt sterg si rescriu si iar sterg si repet aceleasi operatii cu un efort minim. As putea sa fac toata viata lucrul asta. Sa ma joc la butoane; sunt la degetele mele. Sunt cea mai tare chestie care-a inventat-o natura: 10 degete (si inca 10 special pentru scobit in nas) si pentru ele doar am pus numele de tastatura peste niste plastic.
Mai departe, ca sa putem sa facem mai rapida jucaria asta, i-am agatat in spate niste magneti si niste nisip; magnetii i-au des-coperit niste asiatici cand urcau muntele (de-asta in Asia se da ora exacta a magnetilor iar la noi a cateilor), iar nisipul nu stiam ce sa facem cu el slava Domnului.
Incet incet ne-am dat seama ca nu e destul sa avem niste nisip, trebuie sa invartim si electronii (si mai tarziu fotonii) grauntelor astora, si daca tot ii invartim, sa le zicem si sa danseze cum vrem noi. Si-asa omul a pus si software in spatele degetelor (nu alea pentru nasuc) ca sa le fie si mai usor sa pedaleze pe sub plastic.
Ce s-a-ntamplat de fapt vedem in fiecare zi... Toata joaca asta de-a comoditatea si eficacitatea ne-a adus intr-o stare de simbioza intre om si tehnologie, din care incet incet tehnologia creste tot mai mult, inr-un an cat altii-n 7. Mai exact 10... in baza doi. La fiecare doi ani se dubleaza: capacitatea de procesare, capacitatea de stocare, capacitatea nustiucare, etc, etc.
Creierul uman nu-si dubleaza capacitatea decat pe o portiune scurta de timp, pana ajunge la o pseudo-maturitate (un prim pas de dezvoltare, dupa care e lasat sa zburde inafara burticii), si asta dureaza cam pana la cand cat a fost el "calculat" sa incepe sa functioneze. Sau cat a evoluat. Sau cum vreti voi, tot aia-i.
Tehnologia se pare ca inca n-a ajuns intr-un acest prim stadiu de maturitate, in care sa aiba nevoie sa iasa cu tipete in lume. Ceea ce-nseamna ca s-ar putea sa mai avem mult pana departe, atunci cand multi spera ca s-ar “naste” "Singularitatea". Au scris rusii (si americanii) ani buni carti despre singularitatea asta, sub diferite forme, trilogii, romane, nuvele, benzi desenate. Mi-aduc aminte cu drag de unele dintre ele, indiferent ca erau singularitati biologice, tehnologice, teologice sau alt fel. Se pare ca vrand-nevrand tot ne-ndreptam spre aceeasi idee, avem nevoie de un tot care sa uneasca toate diferentele dintre noi.
Asta-mi place la oameni, ca atunci cand li-i greu se unesc si devin mai buni. Din toate punctele de vedere. Asa se va intampla si mai tarziu, cand stiinta sau religia sau poate amandoua ne vor face mai oameni mai buni si mai atenti la ce-i in jurul lor. Eu personal ma-ntreb cand oamenii astia mai buni vor avea curajul s-accepte ca mai sunt si alte specii pe langa ei, care deja au invatat sa treaca la semafor pe verde.
Nu poti fi om mai bun daca nu-l intelegi pe cel de langa tine, fapt demonstrat stiintific.

Sarbatori fericite voua si tuturor celor dragi.

P.S. Pentru cei care vor sa fie alaturi de copii:
http://chanceforlife.ro/
http://www.inimacopiilor.ro/campanie/ajuta.php